Numai piloții de motocros de top ajung la un nivel de campionat mondial, iar numai câțiva dintre aceștia vor câștiga un Mare Premiu. Foarte puțini, cei din elită, au fost încoronați campioni, dar numai unul a reușit trei victorii GP într-o singură zi. Nu este nicio surpriză că acest om este Stefan Everts, de 10 ori campion mondial la motocros.
 

Această impresionantă realizare, chiar și după standardele belgiene, a fost obținută la circuitul Ernée din Franța în finala de campionatului mondial de motocros FIM 2003, Everts adjudecându-și victoria la clasele 125 cmc, MXGP și 650 cmc.

Anterior acestei performanțe, Everts era deja recunoscut ca unul dintre cei mai faimoși piloți de motocros din toate timpurile, obținând șapte titluri mondiale și 69 de victorii de GP, mai mult decât oricare dintre predecesorii săi.

Debutant pe scena mondială la 17 ani, în 1989, Stefan era deja un subiect fierbinte datorită tatălui său, cvadruplul campion mondial Harry Everts. La doar doi ani de la debut, Everts își revendica deja titlul la categoria 125 cmc, devenind cel mai tânăr campion mondial din istorie.

După ce a trecut la clasa 250 cmc, au urmat alte succese în campionat: a obținut titlurile din 1995, 1996 și 1997 și a ajutat echipa Belgiei să câștige trei victorii în competiția Motocross of Nations în 1995 (Sverepec, Slovacia), 1997 (Nismes, Belgia) și 1998 (Foxhills, Regatul Unit).

După doi ani de competiție cu leziuni pe motociclete necompetitive, în 2001 Everts a trecut la Yamaha pentru a-și încerca șansa la titlu la categoria 500 cmc. Cu șapte victorii GP repurtate în acel an pe modelul Yamaha YZ426F, a devenit primul și singurul pilot care a obținut un titlu mondial cu fiecare dintre cei patru producători japonezi de motociclete.

Succesul a continuat în 2002, când Everts a obținut titluri consecutive la Campionatul Mondial de motocros 500 cmc, adăugându-și încă patru victorii în GP la biografie.

2003 a fost un alt sezon plin de trofee. În drumul spre runda finală de la Ernée, Everts își revendicase deja al șaptelea titlu mondial din clasa MXGP, cu un model YZ450FM actualizat semnificativ, după o campanie în care a dominat.

Înainte de evenimentul francez, Everts a ales să concureze la clasele 125 cmc, MXGP și 650 cmc, după un comentariu de la conferința de presă din runda anterioară. După șapte duble GP-uri reușite la clasele 125 cmc și MXGP în acel an, aceasta ar fi fost prima încercare a belgianului de a obține tripla.

Rămânând fidel categoriei sale, Everts a obținut o victorie decisivă la GP-ul de 125 cmc, urmată de o victorie de la începutul până la sfârșitul cursei MXGP, asigurându-și dubla, însă cursa de 650 cmc i-a oferit cea mai mare provocare.

Deoarece nu pilotase motocicleta decât la antrenamentul liber de sâmbătă și din cauza gradului crescut de oboseală de la cursele MXGP și 125 cmc, aceasta a fost o sarcină dificilă pentru Everts, dar în curând avea să fie angrenat într-o luptă în trei pentru poziția de lider, cu JavierGarcia Vico și cu compatriotul său Joel Smets. Smets a renunțat la dispută după un accident, lăsându-i pe Everts și Vico într-o bătălie umăr la umăr.

În timp ce era în frunte, Everts a căzut la viteză redusă, rămânând în urma lui Vico, dar s-a ridicat într-o clipă. Se părea că Everts va pierde la ultima tură, dar a accelerat, l-a prins și l-a întrecut pe spaniol, redevenind lider. Și-a menținut poziția și a câștigat, obținând primul și singurul triplu succes la Marele Premiu de motocros din istoria Campionatului Mondial.

Everts a continuat, obținând trei titluri mondiale consecutive cu Yamaha și 14 dintre cele 15 victorii GP în ultimul său sezon de campionat în 2006. De asemenea, a câștigat două evenimente Motocross of Nations în 2003 (Zolder, Belgia) și 2004 (Lierop, Olanda) pilotând un model Yamaha, iar cele 101 victorii de GP câștigate rămân în continuare cele mai multe obținute vreodată în campionatul mondial de motocros FIM.